In armata
text autobiografic de Maresal Rez. Adrian T. Roman
Era joi seara. Genul ala de joi in care te-ai fi sinucis daca era marti, dar fiind suficient de aproape de vineri, decizi sa mai acorzi o sansa vietii. Stateam prin curtea unitatii si ma uitam la Generalul Branzovski cum alerga regimentul de recruti cu laptopurile in mana in timp ce transcriau din memorie un pastel de Macedonski. Poetul nu generalul (ala plecase de doua saptamani dupa noul Age of Empires si nu se mai intoarse). Metodele lui nu erau ortodoxe, dar pe de alta parte biserica ortodoxa nu emisese niciodata norme clare privind instruirea militara.
Nu facusem nimic toata ziua. Din doua in doua ore mai intram pe Twitter sa vad daca Justin Bieber a murit din nou, si cand nu faceam asta bagam un tenis de picior cu fiul bucataresei si baiatul detasat permanent de RDS-RCS (ca ne cadea des netul). O zi inutila deci.
Mi-am zis ca ma mai plimb jumatate de ora prin curte si ma duc in cazarma. Kovaliuc adusese un proiector de la scoala de fete si ne-am zis sa ne adunam toti ofiterii si sa vedem un film de Mungiu. De cand doctorul batalionului experimentase pe noi un medicament nou, un fel de energizant, nu mai reusea nici unul dintre noi sa doarma. Efectele secundare erau exasperare in bordelul vecin intamplator cu unitatea si caderile dese de net de la supra solicitare. Dupa buget.
Deodata suna alarma. Ma rog, Skyfall a lu` Adele. Gelu, transmitionistul unitatii era fan Adele (ii aducea aminte de nevasta-sa) si ne pusese Skyfall ca ringtone in caz de atac. Al dracu` e ca nu te prea mobilizeaza melodia asta. Nu ca un AC/DC oricum. Fug spre baraci si incep sa ma echipez. Trec pe la pictor sa imi faca o poza pentru pictura de dupa batalie. Secretul e sa iti faci o poza inainte de batalie si dupa sa o picteze daca supravietuiesti. Dupa batalie o sa arati oricum ca dracu si nimeni nu vrea sa te vada ca Rocky in finalul din Rocky I, II, III si IV. Merg spre grajduri sa iau calu`, evident ca trebuie sa stau la coada. Mereu e coada in situatiile astea. De ce pizda masii nu fac astia un sistem cu mai multe benzi nu pot sa inteleg.
Era a treia oara saptamana asta cand ne atacau chinezii. Aveam un chef nebun sa fugaresc chinezi la 7 seara, cu juma de ora inainte sa joace Rapidu` cu campioana Maltei, McDonalds Valleta, semifinala Champions League. Asa e cu chinezii astia. Cand iti e lumea mai draga te trezesti ca se urca pe poneii lor si ataca. Nasol cu astia e ca daca castiga fie si 200 de metrii de front, cum deschid o fabrica de telefoane cu livrare fast food de vermicelli cu urechi de lemn. Taranul nostru se bucura si de HaiPhone si de mancare, asa ca e din ce in ce mai greu sa recastigam terenul. Ai dracu olteni, de multe ori si adopta cate un chinez din asta si il folosesc prin gospodarie.
Cum ziceam, mergeam spre front. Nu ma grabeam ca oricum nu mai prind nimic din meci. Macar sa ii casapim temeinic. Recrutii dadeau check in de zor pe foursquare in spatele nostru. Imi piuia telefonul in draci. Niciodata n-am reusit sa setez notificarile alea cum trebuie. Dupa vreo jumatate de ora ajungem acolo. Fugarim chinezii in toate directiile, oprim 2-3 ca prizonieri sau pentru service-ul telefoanelor si ne intoarcem spre unitate. Bineinteles ca boul de Popovici mi-a dat mesaje toata batalia cu scorul, deci nici macar reluarea nu mai puteam sa o urmaresc la televizor.
Am stat asa 2 ore in fata baracii. M-am gandit la viata, la chinezi, la Branzovski si la Macedonski al lui. Mi-am dat seama ca nici Mungiu nu ma mai adoarme la ora asta. Am adormit pe la rasarit. Acolo, pe banca. Mi-am dat seama de dimineata ca ce faceam noi acolo era mare lucru. Ca totul avea un sens. Ca nu alesese ala degeaba Ai Se Tu Pego ca ringtone-ul unitatii la trezire. Si ca nicaieri nu se mananca shaorma mai bine ca in armata maghiara. Si chiar daca eram cea mai indertata garnizoana maghiara, aici la Buzau, era cumva ca acasa.
Sfarsit.
Ce am facut eu astazi din dorinta de a experimenta cu minunatul .GIF. Slava pisicilor pentru ca avem internet.
So I`m back to doing Drawn Theory after an extended vacation. Feel free to Follow me on Tumblr.
Corporate Ladder
Anonymous 
It is monday, and it is the darkest day of the week, so here is : Theory no. 4
mail multe pe drawntheory.com
Pe scurt
Un blog plin de greseli de gramatica. Printre ele s-au strecurat si cateva idei. Calitatea lor variaza.
Roman,autorul.
Tot eu fac si :
Pe Facebook sunt:
| 
Intreaba/Ask Submit
Following
Connect
Stuff I like
-
Creative People
-
-
back
-
-
same
